A mind is a terrible thing to waste…

is it?!?

they will forget what you said, they will forget what you did,

... but they will never forget how you made them feel.

Ever had that feeling (of such overwhelming frustration) that whatever you’re saying doesn’t reach others? That your words make absolutely no sense for them?

Did u try harder? Searched for better words, more words, bigger words? Did u lose your temper? Did u try a sideway? A backdoor? A trick?

Did u doubt urself, ur own arguments, reasons, motives? Did u feel stupid? Did u give up? Did u leave? Smack the door on ur way out? Did u say “I respect ur point-of-view, but…”; or maybe “u’re not listening to me!”

Is this a misunderstanding? I don’t think so.

In fact, I find ‘understanding’ to be a smoke screen. Psychologically speaking – a dangerous, devious, defense mechanism. Plainly speaking – a curtain that keeps every one of us away from our true selves and true interactions with other.

Shall I explain? Our minds (thought processes) search for relations between objects. They compare stuff and come up with similarities and differences, they help by finding common grounds and differentiators,

and such we basically invented ‘reason’, or ‘common sense’ and ‘objectivity’. (they don't really exist as outside, objective realities)

Common sense is a nice gadget. I can depend on it whenever I need to make a quick survey in my mind: “what’s the majority going to think about this?”. Of course, as we’ve already established last time, majorities don’t think. They find short-cuts and follow them with the candor of a 2 year old. Not our fault really, we were trained that way. But ONE should always know better, because ONE can think for oneself.

Can we actually trust our minds? I don’t think so. For once, they use a limited set of tools, one that’s basically a deal made with other people: “listen from now on, we’ll call this 'word' so that we’ll both know what we’re talking about. From now on”.

But what each of us actually understands of 'word' is such a different matter, isn’t it? Everything we are gets in the way, and we simply ignore it for the sake of … simplicity? And yet, if you think about it, ur thought processes are not that dependable, are they? How many times have u changed ur mind? How many time have u realized u were wrong or have been proven wrong? How many mistakes have u made? How do you clear confusion, how do u translate jokes and word-games, how do u stop a paradox?

If reason is such a sure thing, how come we have words like that?

Sa traiesti fiecare moment ca si cum ar fi ultimul...

by Micah Goulart - holding a piece of time

cu spaima, adica.

cu spaima ca nu vei putea finaliza nimic din ce ai inceput; ca nu vei putea 'construi' nimic de durata; ca nu vei sti niciodata consecintele deciziilor si actiunilor tale; nici ce-au zis altii despre ele.

iubiri de moment, prieteni de nevoie, F.U.N.



intr-o lume in care fiecare moment e rupt de cel care-l urmeaza, ma simt singura si lipsita de aparare; constiinta celuilalt nu vegheaza asupra mea. sentimentele mele, atentia, grija mea pentru el/ea nu sunt investitii, ci consumabile.

si, din respect pentru tine,

nu vreau sa-ti dau sperante desarte.
nu vreau sa-ti las iluzia unei iubiri nebune care nu va fi consumate niciodata,
nu vreau sa-ti starnesc sentimente ce nu vor fi duse pana la capat,
sa-ti tentez corpul cu promisiunea unei satisfactii rudimentare, de o clipa.
nu vreau sa-ti incurajez mintea sa-si proiecteze sperantele viitoare in functie de mine.

din respect pentru tine.
maine mor.

Pentru ca suntem oameni ...

nu poti sa-i ceri cainelui din scara blocului sa sufere pentru deceptiile tale







Vaginele sunt minunate!

Ne uram pe noi insine pentru ca am internalizat represiunea culturii patriarhale in care traim.
P**** din toata lumea: uniti-va!

Daca am fi fost educate intr-o cultura in care ni s-ar fi inoculat ideea ca numai coapsele plinute sunt frumoase, am ingramadi in pantece nenumarate prajiturele si am bea numai milkshake, si am huzuri in asternuturi asteptand sa ne creasca frumusel coapsele. Dar nu am crescut in aceasta cultura.

...

Imi uram coapsele, ca sa nu mai povestesc cat de mult imi uram vaginul.
Il consideram ingrozitor de respingator. Eram una dintre acele femei care se uitasera la el si, din acel moment, isi dorisera sa n-o fi facut. Imi provoca greata.
Ii compatimeam pe toti cei care ar fi fost nevoiti sa treaca pe acolo




Eve Ensler, Monoloagele Vaginului.

Cand iubesti, cel mai greu este sa-ti iei ramas bun.

Si s-a prabusit cerul. Peste mine. Ma sufoca. Ii vad miscandu-se in jurul meu, lent, vocile lor ajung pana la mine un murmur indepartat. Ii vad? Imi privesc mainile: straine; imi aud inima batand. Greoi, stangaci, ezitant. Macar o gura de aer. Prelung.

Zgomotul brusc ma zapaceste. Imi amorteste timpanele. O sa inchid ochii. Un pic.
Reinsufletiti, ii vad pe toti in jurul meu, grabiti. Ma ametesc. Ma apuc de treaba. Am atatea de facut. Si atat de putin timp! Atat de putin

…

Pasii mei rasuna in linistea noptii. Unul dupa altul, felinarele se oglindesc miscator. Un trecator ma scruteaza cu privirea, si sunt gata sa i-o tai. Scurt si rece.
Il resimt intrusiv, bagacios, scotocindu-mi sufletul cu ignoranta lui. Lasati-ma in pace! Cer prea mult ?!? Altii par sa aiba atatea! Eu n-am indraznit macar sa sper… sa cred… de ce ?

Am jucat corect... n-am facut rau nimanui! Am incercat sa-I protejez pe toti… cu pretul… cu orice pret! nu m-am gandit macar la mine… la ce vroiam eu… mi-a fost frica! Atat de frica...
Respiratia unui gand ar fi putut sa strice totul. Tot ce-am dorit vreodata, tot ce-am sperat. Ce ti-am facut eu tie vreodata? Cu ce ti-am gresit ? Ce am facut sa merit asta? E atat de nedrept!! ce fel de dumnezeu esti tu sa lasi asta sa se intample? Sa mi s e intample... Te-ai jucat cu mine ? atata rautate !? rautatea gratuita ma zapaceste. Ma paralizeaza. De ce sa te joci cu mine ? de ce sa-mi arati cum ar putea fi… cat de frumos… sa-mi arati ca aveam dreptate sa-mi doresc asta... Sa-mi arati cat de mica si neinsemnata sunt.

In cele mai grele clipe, intotdeauna, am avut incredere ca o s a fie bine , pana la urma. Cat de naiva am fost! Viata nu va mai fi niciodata la fel… viata?!? Ce sens ar mai putea avea acum? Pentru ce? Acum cand stiu… acum cand vad cum totul se poate prabusi peste tine si tot ce poti sa faci este sa privesti... neputiincios ...Ce mi-as mai putea dori acum ? am avut totul...am fost atat de aproape... si n-am putut... n-am fost in stare... n-am stiut cum ... sa ma agat… sa lupt ... sa pastrez .... ceea ce aveam. Ceea ce mi-am dorit dintotdeauna. Totul. Pentru mine. Vreau sa mor... sa nu ma mai doara.

Plang. Tot timpul. Sa ma apar. Plang. Cata neputinta de a-mi invinge propriile emotii! cata ironie ! sa lupt cu ele. Sa lupt cu mine insami. Nu mai stiu de ce plang. A trecut timpul, am uitat... Plang tacut. Sa nu ma auda nimeni.. Plang. Sa nu ma stie nimeni. Mereu intre furie si disperare.. .si mihnirea care ma cuprinde, ma ineaca, ma sufoca. Respir adanc Fiecare gura de aer ma nedumereste. Sunt atat de obosita....

E prea tarziu. Prea tarziu. Trebuie sa inteleg asta. Sa accept.. N-a fost sa fie...nu pentru mine oricum... nu pentru mine... cat de neinsemnate sunt visele, si sperantele mele, suferinta mea... dragostea mea
s-a sfarsit.

Stages of Grief (stadiile suferintei)

1-Numbness (Amortirea simturilor)

2-Denial (negare) and Isolation(izolare)

3-Anger (furie)

4-Depression (depresie=furie catre tine insuti/insati)

5-Accepting the Loss (acceptarea pierderii)

6-Releasing the Emotions of Grief (eliberarea emotiilor – exprimarea mihnirii)

7-Reinvesting Emotional Energy in the Present (reinvestirea energiei eliberate in prezent).

April's Fool - A Leap Of Faith

Nebunul e prima carte a tarotului, cartea ZERO - inceputul si sfarsitul ciclului vietii.
Atitudinea lui nediscriminatorie il mentine cumva deasupra vietii – in afara ei. Tarotul si toate simbolurile lui povestesc de fapt calatoria lui. Viata insasi este povestea Nebunului.

Naivitatea este trasatura lui definitorie, cea care-i permite sa nu se teama de nimic - pentru ca nu stie nimic, nu vrea nimic, nu asteapta nimic,
nu are nimic de pierdut.

Nebunul sare fara sa se uite : nu-l intereseaza ce lasa in spate si nici incotro se indreapta.
Nu se gandeste la nimic – nu-si planifica drumul, nu analizeaza variantele si nu e nici constient de alternative sau riscuri.
Nebunului ii lipsesc Cunoasterea si Ratiunea. Nu stie nimic si nu are mecanismele de a analiza. Nebunul are insa credinta interioara ca totul o sa fie bine.

Nefiind discriminativ, pentru el lumea e un tot unitar, nediferentiat. Binele si Raul, Iubirea si Ura se contopesc, sunt totuna.
Daca nu stii ce vrei, nu conteaza ce obtii. Daca nu stii unde vrei sa ajungi, oriunde e la fel de bine. Nebunul nu respinge nici o experienta, pentru ca nu cauta ceva anume, nu valorizeaza ceva anume.

Asa incepe calatoria. Urmeaza apoi o serie de alegeri. Fiecare dintre noi decidem cine suntem, ce vrem, catre ce ne indreptam. Ne scriem propria poveste.

Courage is a choice.

ma enerveaza lasii.

tradatorii nu-mi plac pt ca stiu ca nu pot avea incredere in ei. dar lasii... ei sunt periculosi. ei intretin luciul maturand cu grija parful sub pres. impresia de luciu.

ma enerveaza greutatea aerului. si a tacerii. toti stiu unde e praful. ma apasa. fetzele lor inocente. conversatiile interesate. zambetele schimonosite. e acolo! de ce va prefaceti cu totii? DE CE?

cand a devenit lumea atat de complicata? cand au invatat toti tacerea co-interesata? e un joc? ma invata si pe mine cineva regulile? care e MIZA?

ma enerveaza slabiciunea lasilor: mizeaza pe cel mai slab. sa cedeze. sa sparga tacerea. sa-i elibereze de vina devenindu-le tzinta.

ma enerveaza pt ca nu pot sa ma alatur. din nebunie. nu din lipsa de lasitate. din prostie. din slabiciune. din ignoranta. nu ma prind niciodata ca ne jucam. care ziceati ca e MIZA? pot si eu. dati-mi o sansa. sa-mi explice cineva cum.

ei n-au citit aceleasi carti pe care le-am citit eu? numai eu pun botul pt eroul care salveaza lumea? numai eu tin cu echipa care pierde? numai eu plang cand moare 'ea' la sfarsit? adica voi toti stiti ca e un joc?

n-am vrut sa va stric placerea, zau. pur si simplu n-am inteles. sunt pe din'afara. eu cu visele mele. voi cu realitatea. pe care eu n-o inteleg. pe care n-o vreau. de care ma tem. e inselatoare. plina de dedesubturi. de itze. de lasi.


pic @ Ellen von Unwerth, From Revenge, 2002 (editata un pic)