Evident.

Evident, ca peste tot si de fiecare data, eu eram singura, singura. Cel putin de data asta, n-a mai comentat nimeni, nimic. Aveam deja raspunsul pregatit : de-aia.


Intre noi fie vorba, m-am gandit ca – realist vorbind – trebuie sa ma obsinuiesc cu ideea. Sunt cine sunt, si asta are cumva un efect direct asupra situatiei – si se zice ca daca te zbati, te duci mai repede la fund. Deci, ok, nu ma mai zbat.


Dar nici sa ma gandesc n-am voie ? Trebuie sa ma gandesc. E ceva in neregula, si nu poate fi decat cu mine, pt ca lumea se descurca de minune. Deci doar eu, nu. E vina mea. Ceva ce fac; sau ceva ce nu fac. Dar ce ? Ce ?

Nu-mi vine nimic. Habar n-am. O sa raman singura pentru tot restul vietii. Ce zic eu? Pentru totdeauna. Pentru ca e ceva in neregula cu mine si nu stiu ce.


Stai putin. Asta-i gandire din aia nashpa, totul-sau-nimic. Deci, nu. Si daca e ‘numai vina mea’, tot nu e bine – cine ma cred? adica cum? Eu ii controlez pe toti? Normal ca nu. Deci as vrea sa-i controlez. Nu, n-as vrea, ai innebunit? N-as mai avea timp sa merg la buda. Adica noi vorbim chestii serioase, si tu tot la cacat te gandesti. Nu, mah, stai un pic…


Deci.

Nu rade ca nu-i nimic de ras in chestia asta. O femeie la 30 de ani nu-si permite sa fie singura, pricepi ? N u – s i p e r m i t e.


Aoleu, nu trebuia sa zici asta. De ce naiba ai zis asta ? Pai tu nu stii cu cine vorbesti ? Cum adica nu-mi permit ? Io imi permit orice vreau, auzi. Cine-mi zice mie ce sa fac ? Nu zice nimeni, doar ca… nu se face. Cine, mah ? Care ? Adu-l aici sa-l vad si io. Sa se uite’n ochii mei si sa-mi zica : n-ai voie sa faci asta. Ba ai voie, n-a zis nimeni ca n-ai. Doar ca… Auzi. Tu chiar nu vrei pe nimeni ?


Bai, ma lasi ? De unde naiba veniti toti cu ideile astea ? Aha ! Deci ai mai auzit asta. Da, sigur, prostiile se invata repede. De ce sa fie prostie ? Daca nu vrei, e ok, e treaba ta. Pai parca ziceai ca nu e treaba mea. Ok, gata, am inteles, deci nu vrei. Pai zi asa. Pai zic, da’ ma intreaba pe mine cineva?!? Toti ma intrebati ‘cand - auzi ‘cand am de gand sa …’ de parca e cu programari. In martie, la 16:22. Intr-o miercuri, e bine?


Daca faci misto, n-are sens.

Altfel, are? Daca sunt serioasa, si iau lucrurile astea in serios, are sens? Care-i ala, daca nu te superi, ca vad ca te pricepi.

"Inconsequential”

Cuvantul asta imposibil de pronuntat e cea mai recenta contributie a Universului la educatia mea, inca o piatra de temelie pt initierea mea in arta sarcasmului desavarsit. De care numai Universul poate fi in stare – si noi, diletantii, ne minunam.

Daca sunteti ca si mine, o sa va displaca sa aflati – daca o sa aflati – ca momentele de “ironie a sortii” nu sunt, in niciun fel, vreo dovada a existentei vreunui Sens in Univers. Dimpotriva. Sunt o dovadaa capacitatii noastre infinite de autoamagire si justificare a lipsei de sens, a dezordinii. Adica, exceptia nu demonstreaza regula.

“Inconsequential” este chintesenta oricarei forme de viata de pe terra – viata constienta, dotata cu ratiune si pretentii.

“Inconsequential” este Secretul Fericirii, al Sublimului, al somnului linistit de la 10 la 8, al fripturii cu cartofi prajiti + Cola.

“Inconsequential” este legatura mistico-magica dintre “tu” si “mine”, oricine am fi noi, in oricare “acum” – asta-i frumusetea si perfectiunea lui – e singur mai presus de spatiu si timp, fie ele si subiective.

“Inconsequential” raspunsul eternei lupte intre obiectiv si subiectiv, intre empiric si stiintific, formal si informal, legal si ilegal, frumos si urat. Oricare ar fi intrebarea, “Inconsequential” e raspunsul, sensul, fundamentul si implicatiile conexe.

“Inconsequential” se defineste prin el insusi, si renaste de fiecare data cand moare, din propria lui cenusa. “Inconsequential” e dovada perfectiunii creatiei – ochiul care se vede pe sine, gandul care se gandeste pe sine, emotia care se consuma pe sine.

“Inconsequential” e destinul omului.

PS asta e filmul pe care l-am facut anul trecut, de valentine, in bucuresti, pt examenul de 'reportaj'. p'ala de mai jos l-am facut tot anu' trecut, in sesiunea din vara, pt alt examen.