"Toate durerile se uita, dar nu uitam nici o umilinta…" (Cioran)

pic by darkbean

“… pierderea sperantei inseamna moarte vie. Sunt oameni, cum sunt si eu, pentru care viata e o eterna pedeapsa, asa cum va fi si restul vietii mele.

Am un bagaj informational suficient ca sa stiu sa fiu fericit, sa fac din a trai o arta. Daca as vrea, as putea fi fericit. Nu vreau! In matricea mintii mele s-a intiparit o conditie.

Fi-voi fericit in clipa cand si doar atat cat Dumnezeul meu imi va zambi cu dragoste. Dumnezeul meu este o entitate complexa, formata din sotia si fiul meu.

Se pare ca am compromis definitiv acest zambet. Am ales sa mor cate putin in fiecare clipa.”

Frumos, nu? Profund? Sincer? Emotionant? De bun simt?

Autorul cuvintelor de mai sus este un oarecare A. Radulescu. Gandurile lui au ajuns pana la noi pentru ca intr-o zi a anului 2001, o femeie nu si-a tinut gura facand observatie extrem de nepoliticoasa: “se pare ca esti impotent!”. I-a zdrobit craniul cu lovituri repetate de ciocan. A taiat-o apoi in bucati, pe care le-a imprastiat prin tot Bucurestiul.

Un altul, refuzand sa se apere:

"Am ucis 6 persoane: n-am nici o scuza. Remuscari?
Pentru ce? Imi erau complet straini..."

Omul cu doua ceasuri nu stie niciodata sigur cat e ora.

Cand Coco s-a indragostit imediat si total de prima femeie care a intrat in viata lui, am fost dezamagita. Orbita de orgoliul meu, am simtit un fel de superioritate morala fata de papagalul care imbratisa cu tot sufletul singura optiune disponibila lui.

Acum inteleg insa ca lipsa optiunilor (sau alternativelor de inlaturat) nu-i diminueaza nicidecum valoarea; ca alegerea lui Coco e semnificativa tocmai prin faptul ca legitimeaza ca pe o responsabilitate personala ceva ce altfel n-ar fi decat necesitatea destinului sau.

*

"Nu exista nici o posibilitate de a afla care hotarare e cea mai buna..."

*

In carte, Tomas se vede pus in fata unei alegeri – o vrea sau nu pe Tereza? In acest moment, ambele optiuni ii par egale. Pentru ca Tomas crede ca Tereza devine semnificativa sau insignifianta pentru el ca urmare a optiunii lui.

*

Citim aceeasi carte, vedem acelasi film, si totusi intelegem altceva. (eu invat noi motive sa ma schimb; "voi" gasiti noi confirmari sa ramaneti la fel. cum e mai bine?!?)

*

"daca ar invita-o acum, Tereza ar veni ca sa-i ofere toata viata ei. Se temea de aceasta responsabilitate. Sau, mai bine, sa renunte, si sa nu-i mai dea niciun semn? in cazul asta, Tereza ar ramane o simpla chelnerita intr-un local pierdut undeva..."

"constiinta totalei sale neputinte avea asupra lui efectul unei lovituri de maciuca in moalele capului. dar, in acelasi timp, avea darul sa-l linisteasca. Nimeni nu-l silea sa ia o hotarare.... Tereza hotarase totul de una singura"

"tereza se indragostise intamplator de el... [intelegea acum ca] in afara iubirii ei realizate cu Tomas, mai existau in imensul posibilului, un numar infinit de iubiri nerealizate cu alti barbati"

"profunda perversiune morala inerenta unei lumi intemeiate esential pe inexistenta eternei reintoarceri. o lume in care totul e dinainte iertat si, in consecinta, totul e permis..."

"in lumea eternei reveniri, fiecare gest poarta greutatea unei poveri insuportabile"

*

stii de ce trag eu mereu concluziile, Bogdane? de ce nu va las pe "voi" sa le trageti?

pt ca "voi" alegeti mereu varianta usoara!

Oh. cartea e de kundera - ceva cu usuratatea fiintei... eu aflu intotdeauna ultima... noroc ca ma prind si singura. pacat ca "voi" va prindeti degeaba.

"Frankly, my dear, I don't give a damn"

Cabaret by Bob Fosse feat. Liza Minelli

observ cu surprindere ca toate cantecele care mi-au placut in copilarie si-au gasit mai tarziu un moment al lor in viata mea - un moment pe care il descriu perfect, mai bine decat as putea-o face eu in cuvinte. ca un regizor metodic ce sunt, mi-am stabilit atunci nu numai scenariul de viata, dar si coloana sonora...