Pierdut demnitate. O declar nula.

Imi caut barbat. 

Nu glumesc. Nu stiu daca a mai ramas vreunul, dar ala unu care mai e, il vreau eu.

Okay, glumesc. Ar fi chiar culmea: eu sunt "cea mai mofturoasa persoana de saptamana asta". Am primit si premiu, jur. 

Mea culpa: in ultimii ani nu prea m-a preocupat subiectul. Am fost prea preocupata sa-mi fut viata si sa ratez cam tot ce mi-a cazut prin mana. Uluitor cat de usor e totusi sa-ti anulezi potentialul printr-o combinatie fericita de lipsa de ambitie, directie, si o nevoie prost refulata de aventura.

Ma rog, a fost si o mica problema de semi-iubire, semi-neimpartasita cu un anume psihopat altfel extrem de charming si alunecos; asta m-a scos din joc o vreme; si in ciuda dovezilor multiple ca’s absolut si iremediabil cretina, galusca am inghitit-o cu greutate. Asa ca mi-am pus interdictie. Din aia cu “esti prea proasta sa te mai las sa te indragostesti si sa ne bagi pe amandoua in cacat.”

“...Oricum cand o faci, numai la asta iti sta mintea, ti se rupe filmul, si chiar nu e ok. Esti fata desteapta, poti mai mult”. Ma rog, vorba vine. Ca nu sunt, si de fapt nu pot, dar asta e alta poveste. 

Asaa....

Si intr-o zi m-am trezit ca totusi imbatranesc degeaba, si o prietena imi povestea despre niste tipi pe care i-a intalnit pe nu’sh ce site, si parea fun. Azi asa, maine asa, intr-o seara, tarziu, ca atunci imi vin mie ideile proaste, zic ‘hai sa ne facem si noi cont.”

Parenteza: cand stai singur 98% din timp, incepi sa-ti duci dorul. Nu mai stii cum iti suna vocea, ce-ai avea de comentat “la faza asta”, te instrainezi cumva. Simti ca te pierzi. Nu, nu e trist. E pur si simplu. Cu mine e mai dificil ca io daca nu ma aud vorbind, nu stiu ce cred despre chestii. Anyways, asa m-am apucat sa vorbesc cu mine insami. Nu e nimeni in casa sa rada, deci ne-a mers. Inchei paranteza.

Deci mi-am facut cont pe sus-mentionatu site de dating-etc. Am pus singurele poze recente pe care le aveam, dar s-au plans ca’s neclare. Bun, zic, punem p’alea de le-am facut noi in facultate, pt examenu de fotocompozitie. Sunt nitel mai vechi, am par maro acolo, dar asta e. Sunt ele mai artistice -asa, dar tot eu sunt, acolo chiar arat decent, ca eram artista pe vremea aia, blah-blah. 

Si s-a pornit potopul. 

Mi se invartea capul, jur. Cum sa traiesc io atatia ani, singura, si sa nu stiu ce superbitate sunt. Sa-mi plang atata de mila ca vaaai, pe mine nu ma vrea nimeni, si degeaba sunt si slaba, si nu prea proasta, stiu sa repar un calculator, sa fac o ciorba (okay, supa) decenta, nu bat oamenii la cap, nu-i iau la shopping de pantofi. Si tot degeaba, de-gea-ba.Si uite frate, cum se inghesuie lumea sa ma vrea.

2 ore mai tarziu, in stare de soc, ma straduiam sa-i raspund (sincer) unuia pe chat care ma intreba ca de fapt, de ce sunt eu singura de atatia ani? Hait, mi-am zis. M-au prins, m-au incercuit, am pus-o. Am scaldat-o decent pe aia cu "cu ce te ocupi", acum i-acum. De ce, chiar asa? Evident, pt ca e ceva in neregula cu mine. Cu mine-mine. Evident. 

De ce evident? Pt ca pe din afara sunt  “o printesa”, "o splendida”, “o frumoasa” si multe altele din aceeasi speta. Sa nu uitam "de-a dreptul rapitoare", dah? Detaliile conteaza. Mai sunt si “ALTFEL” (dap, cu caracterele astea), “si frumoasa, si desteapta, manca-o-ar tata”, si “o femeie foarte speciala”. In alte cuvinte mai putin pretioase, ambalajul e acceptabil, publicul interesat, deci evident - eu sunt problema. Eu asta din interior.

Nu stiu daca voi ati observat, dar numai barbatii de conditie modesta si cu putina scoala fac complimente din astea... cum sa le zic, fizice.

In viata reala, invaratindu-ma mereu, cu grija, prin cercuri de “intelectuali”, nu eram la curent ca sunt frumoasa. Desteapta, da, sigur, am auzit-o de cand m-am nascut, e deja zgomot de fond. Dar frumoasa.... aaaah, asta e noua. Si recunosc, e un sentiment placut. 

Poate pt ca ma stiu deja baba, cu un picior in groapa, maine poimaine nici macar taximetristii n-or sa ma mai observe cand traversez strada. Si ei... sunt foarte darnici. Ei mereu observa ca ai iesit din casa aranjata.

Am gresit. Am gresit grav sa ma irit la complimentele lor. Sunt o tampita.

Impertinenta muncitorilor de pe schele, plini de praf si vopsea, a analfabetilor cu 5 clase si alea la seral, a soferilor din masini smechere care opresc langa mine si deschid portiera, a pustilor de liceu care se hlizesc cand trec pe langa ei si uneori, soptesc in grup un “sa-mi sugi pula” curajos, de la distanta, doar-doar n-o sa aud totusi. Toata viata m-au iritat la culme. Cum va permiteti, mah, jegosilor! Mah, muncitori necalificati ce sunteti!

Un fel de elitism tampit, adica cum isi permite primitivu’ asta sa ma doreasca? Mainile lui cu unghii jegoase si netaiate, care n-au atins o carte din cls I nu au dreptul sa tanjeasca nici imaginar la corpul meu. Bleah. Impertinentilor!

Stiu ca intr-o vreme dadeam scurt, din mers, replici taioase si, imi inchipuaim eu, spirituale. Un “tre’ sa visezi si mata’ la ceva”, “chiar ma gandeam la asta, vin imediat!” sau “eu nu pun gura pe toate cacaturile, dar merci”. Ce tampita! 

Astia cu “practice gratitude” de pe net au dreptate. Mare lucru sa zici merci pt ceea ce primesti asa, pomana. Maine-poimaine ti se ia, si o sa-i duci dorul. Te-ai obisnuit cu binele, aia e. O sa vezi tu curand, cristino, cum e sa fii invizibila. Te-ai plans toata viata ca vaaai, vor toti sa te futa si atat, nu le pasa de cine esti tu si ce personalitate amuzanta ai. 

No, uite acum-acum, o sa-ti expire termenul de garantie, si o sa fii deodata o batranica excentrica, una din babutele alea annoying din cartile Agathei Christie. Domnisoara Cristina, 70 de ani, tricotand prostii pt bebelusii copiilor prietenelor, ca ea n-a fost in stare sa presteze. Nu s-a ridicat niciun flacau la inaltimea nasului dumneaiei si uite asa, a ramas cu ... stai, ca nici sa tricoteze nu stie. Noroc ca’n jocurile astea online nu stie nimeni ce varsta si ce sex ai. Si la 70 de ani o sa putem sa conducem armate in batalii glorioase si n-o sa ne caute nimeni cusur. Phew, hai ca e ok. O sa fie bine.

Revenind.

Deci: site de dating, cont. Sute de mesaje. Multi, da’ muuulti cretini. Multi, al naibii de multi sunt "intr-o relatie deschisa" in orasul asta. Mai sa fie. Cam jumate se lauda ca's "deschis la minte" la rubrica "orientare sexuala". Bun asa, test de IQ rapid, nu ne pierdem reciproc vremea. Cateva porcarele odioase si dureros de sexuale, de n-am indraznit eu vreodata sa gandesc asa ceva. Si eu sunt om curios si curajos de fel. Scrise arata si mai odios. 

Or fi pozele cu par blond de vina, imi zic. Sunt oamenii confuzi. Poate totusi sunt curva. Un musculos deschide subiectul din prima: acuma ce culoare ai la par? Ma plictisesc instant. Imi reamintesc ca ii datorez recunostinta. Ii raspund a-la-bond: “blond, acum e blond”. Imi da inapoi ceva excesiv de poietic care-mi strange stomacul. Ceva despre valorile reale si cum “noi” cautam aiurea in viata lucruri ne-esentiale. Dar nu cu cuvintele astea. Ceva pe la'naltimea genunchiului broastei. Zic hait, inca un filosof. Muulti pe site-ul asta. Nu-i de mine, nu e nici el. Mai cautam.

Cel mai interesant/destept barbat de pe site mi-a zis din start: “barbatii buni sunt deja luati”. Deh, daca’am frecat menta pana acum, ghinion. Tu ce-ai, zic. Pai poate si eu sunt luat, zice. Si mincinos, gandesc tacut, uitandu-ma pe profilul lui “single”.

Evident ca e luat. Si are si alt nume, posibil si alta varsta. Numa pozele sunt ale lui. Mare curaj. Oficiala o fi proasta, sau n-are net, sau nu stie cu google. Poate o fi mintit si legat de inaltime, prietena mea imi comunica razand-trist ca cica toti, da' toti cu care s-a intalnit mint legat de asta. WTF, domnilor! 

Recunosc, initial, am zis ca e epidemie de paranoia pe site. Prea multi ziceau la “interesat de” ca “nu-mi place minciuna”. Mai sa fie. Nici lu’ “Misteriousul”, nici lui “Antonio” de fapt catalin, sau poate doru, dracu stie, nici lui “Mind blower”, nici lu' "Loverboy" nu le place minciuna. Ca sa vezi! Dar cand furi pozele altuia, e ok, nu se pune. Ca ce, au ei motivele lor sa-si protejeze intimitatea. Sunt io nebuna ca ma supar si nu vreau sa vorbesc cu ei. Care-i problema? Ei au fost sinceri, mi-au zis de la inceput ca totul e fals la ei pe profil. Si ce daca? Ei sunt niste oameni sinceri, foarte preocupati de securitate. Ce nu'nteleg?

Buun. 

La sfatul unei prietene, nu mai raspund la toata lumea. Dam cu delete direct. Politetea se interpreteaza pe siteul asta. Daca zici “multumesc” la complimente, e clar ca e loc de mai mult. Esti probabil disperata. La varsta ta, normal. Inca vreo doua, si-i chemi la tine. Daca zici ca nu esti interesata, de fapt esti, te lasi greu. Un barbat adevarat insista. Stie el mai bine ce vrei tu.

Pozele intunecate, sau alea cu ochelari de soare sunt 99.99% semn de “sunt intr-o relatie" probabil si aia "deschisa", ca se poarta, chiar daca zice de fapt "single" la profil. La fel si numele false, interesele simplist si general formulate. “soare”, “iubire”, "seri romantice”. Cativa curajosi isi zic din prima “Suntaici Pentrusex” sau pun “gradinaritul” la hobbiuri. De ce-mi trimit mie ghicitori si problemute de logica pe chat, asta o s-o lasam nelamurita. O fi vreun criteriu eliminatoriu, omul nu fute decat femei destepte, care stiu cate mere au daca iau 2 de pe masa, din alea 3 care erau initial. Sper ca ati fost atenti, ca nu mai repet.

Ce caut eu aici? Zau, ce dracu caut eu aici? Vorba desteptului, ca l-am tinut minte. Deh, mi-a placut cu el, era interesant. Avea si el idei. E plictisitor numai cu ale mele. Deci are sens sa cauti acul in carul cu fan? Okay, am putea pretinde ca-i un “performance”. Un “artist” ratat ca mine isi permite luxul sa faca si experimente disperate, nu?

Ca asta este, nu? Disperare. Peste cam 2 luni fac 37 de ani si a inceput sa ticaie din ce in ce mai tare. Pana si Miss Marple a fost maritata, pricepi. Eu ce-am?

Sunt defecta, aia e. Ma irita abuzurile gramaticale de orice fel, licentele poetice, exprimarile de argou (printeso, papuse, tigare etc), diminutivele gen “banuti”, “manute”, “vorbulite” (bleah!), licentele poietice, grobianismul. Caut nod in papura, ce mai. Nu tu poze cu copilul tau propriu si personal, nu tu poza cu tine latit la soare, dezbracat, si cu ditai burta; nu tu poza cu tine la cununia civila, cu nevasta insarcinata alaturi. Numa' nazuri pe capul meu.

Imi plac barbatii care arata bine, recunosc. Am un fel de obsesie inconstienta a proportiilor. A potrivirilor. Ca un "artist" ce sunt. Zic eu mereu ca merge si mai prostut, dar nu merge. Am avut unu acasa, arata su-perb. Doua vorbe n-a fost in stare sa lege. Sa ma urc pe pereti de ciuda, nu alta. L-am impachetat la loc, l-am trimis in lume. L-o place alta asa cum e, lasa. Din pacate, nu's multi 'telectuali care sunt in stare sa arate si ei intr-un fel. Asta este, facem compromisuri. Oftam de la distanta la aia aratosii, e okay. Decat sa ne plictisim...

Nu-mi plac oamenii greoi, ce sa avem noi in comun? Imi plac oamenii rapizi si care ajusteaza din mers, si totusi cad in picioare; oameni cu reflexe rapide, cu sclipiri ocazionale care sa-mi aminteasca de ce ne iubim. Oamenii care inteleg dracului ce zic, nu tre sa ma explic la fiecare short-cut.

De cand eram copil citind cei trei muschetari am ramas cu obsesia mainilor “fine”. Asa era Athos, de care am fost indragostita multi ani. Desi eu eram D’Artagnan, dar nah, ce conteaza. Nu-mi plac mainile muncite, asta e crudul adevar. Nu le pot vedea pe corpul meu, si eu “vad” totul, nu pot sa opresc functia asta. E factory-default. 

M-am trezit cam la spartul targului, aia e. Barbatii “buni” sunt luati, sau macar au deja copii cu alta. Nu sunt un om ambitios, nu mai am nicio farama de orgoliu, dar chestia asta o resimt ca un pumn in stomac. Asta e ultima reduta, ultima firmitura de ambitie. Macar atat. Sa nu trebuiasca sa-mi amintesc mereu ca a iubit-o p'alta. E ceva inconstient, nu stiu. Mai bine singura, lasa. Nu-mi muta nimeni periuta de dinti de la locul ei. Ma culc cand vreau, gatesc cand am chef, nu tre sa-mi bat capul unde dracu si-ar pune altcineva hainele in casa asta, ca nici ale mele nu mai au loc. Da, da, observ ca nici ipotetic nu exista varianta sa ma mut. Presupunand ca as avea un barbat, de fapt, unde l-as pune?

Deci probabil raspunsul e simplu. Ce caut eu pe siteul ala sunt niste complimente ieftine, care sa-mi linisteasca temerile ca imbatranesc, soptindu-mi intr-o romana stirba ca inca sunt futabila, e okay; si niste scuze si mai ieftine, sa mi le arat singura, in print screen, peste 20 de ani, cand o sa ma simt singura si o sa ma acuz de rea-vointa.  

Uite, fata, io am incercat. Daca n-a fost sa fie....

PS scuzati limbajul colorat, m-am molipsit de la un cineva cu care m-am tot conversat pe site zilele astea. Altfel baiat de treaba, dar “mitocan” dupa cum a avut amabilitatea sa se recomande de la inceput. N-am de gand sa ma culc cu el, asa ca "relatia" noastra n-are nicio sansa; dar mi-am zis ca-mi prinde bine niste realitate din asta, de strada; ca in turnul meu de fildes nu s-o vorbi asa, dar e si cam rarefiat oxigenu. Sa nu imbatranim totusi asa repede.